Mt. Olimp, Grecia - 09-11 Septembrie 2007

Olimp, Septembrie 2007

09.09.2007
Dupa 10 ore de drum Bucuresti - Katerini, si o noapte petrecuta la un hotel din Paralia (statiune nu prea pe gustul meu), suntem la poalele Olimpului, in pitorescul orasel Litohoro, la o altitudine de 300m si distanta de 6km de tarmul marii Egee.

Ne plimbam pe stradute, facem poze, cumparam o harta cu masivul (7 euro), apoi pornim pe soseaua asfaltata ce urca 17km pana la Prionia (1100m), principalul punct de acces in Olimp.

Gasim cu greu loc pentru masina in parcarea supraaglomerata din Prionia, ne facem rucsacul cu toate cele necesare pentru 2-3 zile pe munte (inclusiv primus si mancare, la care am fi putut renunta, dupa cum s-a dovedit mai tarziu), si pe la ora 12 prindem poteca catre refugiul Skolios Agapitos, aflat la 2100 m, mai cunoscut ca si Refugiul A.

Urcusul pana la refugiu este surprinzator de lejer, desi diferenta de nivel este de 1000m. Fiind duminica, ne intersectam cu multa lume ce coboara spre masini. Ni se pare ciudat ca, exceptand 2-3 alpinisti incarcati cu material tehnic, toti au rucsacei mici in spate, in comparatie cu noi, care urcam cu rucsacii de 40l plini pana la refuz. Dupa 2h15min de la plecare suntem pe terasa refugiului, unde facem o pauza de 1 ora pentru a lua masa si a bea un ceai. Se pare ca zeii nu prea sunt de partea noastra, intrucat aici este ceata, si un frig patrunzator (cu 2 zile inainte ninsese la peste 2500m).
(ca la toate refugiile din Olimp, cazarea este 10euro, iar 1.5l apa - 2 euro - atentie, nu exista izvoare active mai sus de Prionia).

Dupa ora 15 pornim prin spatele refugiului, pe poteca ce duce catre varfuri, insa dupa 5 minute o abandonam si cotim spre dreapta, spre refugiul Christos Kakalos (refugiul C). Poteca este semnificativ mai abrupta, urca la inceput printre pini uriasi, intersecteaza un valcel cu grohotis, si dupa cateva serpentine abrupte printre jnepeni se angajeaza in traverseul unei fete stancoase, traverseu ce ne scoate in Platoul Muzelor, la peste 2600m. Aici e primul moment in care ni se dezvaluie privirilor zona inalta a Olimpului, prin masiva silueta a varfului Stefani (2908m). Ne aflam practic in partea inferioara a asa numitului Tron al lui Zeus, constituit din Stefani si imensa caldare de sub el.

De unde suntem nu se vede varful Mytikas (2917m), punctul maxim ce poate fi atins in Olimp (si al doilea din Balcani, dupa vf Mussala-2937m, Rila, Bulgaria). Noi ne continuam drumul si dupa cateva serpentine, la 1h45min de la plecare, ajungem pe prispa refugiului, la 2647m.

Ne cazam si mergem la culcare dupa o seara petrecuta povestind in fata unei carafe de vin alaturi de cei doi greci care, alaturi de noi, erau singurii oaspeti ai refugiului.

10.09.2007
Dupa o noapte cu temperaturi spre 0 grade, si trezirea la ora 7, avem parte de un rasarit superb, cu lumina soarelui rasfrangandu-se in marea Egee, aflata la 2600m sub noi, si proiectand o lumina de vis catre Tronul lui Zeus si varfurile din apropiere (aceasta este de fapt si una din placutele surprize ale Olimpului - privelistea marii de la altitudini de 2600-2900m, e ceva ce nu gasesti oriunde).

Intrucat la peste 2800m este ceata, mai motaim asteptand o fereastra de vizibilitate. Pe la ora 9, intrucat Alex - ingrijitorul refugiului - trebuie sa coboare in vale, ne strangem bagajul si ne mutam la refugiul Giossos Apostolidis (sau Refugiul SE0), aflat la 10 minute distanta, la peste 2700m altitudine.

Pentru ca vremea este tot nehotarata, cu reprize de ceata alternand cu petice de cer senin, hoinarim prin jur, urcam pe varful Profet Ilias (2803m), ce are in punctul cel mai inalt o mica chilie de piatra, cu lumanari si icoane, iar apoi pe cele 2 varfuri din spatele refugiului.

Pe la ora 13, desi este inca ceata, ne luam inimile in dinti, si pornim spre Mytikas, cu speranta unei ferestre de cer senin pe varf. Pentru inceput, mergem 15 minute pe poteca ce trece in curba de nivel pe la baza varfurilor, prin Zonaria. Dupa ce lasam in dreapta culoarul ce urca spre Stefani, ne angajam imediat in urcare spre abruptul culoar Louki, ce trebuie sa ne scoata pe varf.
Ascensiunea nu este dificila, in fapt o catarare elementara de aproape 200m diferenta de nivel, insa necesita o atentie sporita, fiind destul de friabila si pe alocuri expusa.

Dupa 1 ora de la plecare ne aflam la 2917m, pe Mytikas, avand companioni doar o duzina de corbi ce par la ei acasa aici. Facem poze si admiram in scurtele momente de vizibilitate vf. Stefani si haurile din jur.
Dupa scurt timp, incepe sa soseasca un grup de turisti sarbi, ce pareau ca nu se mai opresc, asa ca ne punem si noi in miscare pe creasta ce duce catre varful Skala (2866m). Poteca pare mai usoara decat culoarul Louki, coboara pe o fata mai spalata intr-o sa, apoi urca pe o creasta stancoasa pana pe Skala.
De aici, coboram pe poteca E4 ce duce la refugiul A, apoi inainte de intersectie ne abatem stanga pe o scurtatura ce ne scoate pe poteca din Zonaria, si dupa 4 ore de la plecare suntem inapoi la refugiul SE0.

Seara o petrecem fotografiind apusul de pe varfurile din vecinatate si la un pahar de tsipouro (o bautura intre tuica noastra si uzo-ul lor) cu Dimitris, ingrijitorul refugiului, ce petrece jumatate de an pe Olimp, cealalta ca sofer de tir, si cunoaste soselele din Romania mai bine ca noi :)

11.09.2007
Ne trezim iar la ora 7, intr-o dimineata superba, cu un cer perfect senin, fara urme de nori sau adieri de vant, ce ne face sa regretam ca trebuie sa plecam. Ne luam la revedere de la Dimitris si de la Kato, husky-ul refugiului, apoi, vrand sa schimbam peisajul, alegem sa coboram pe traseul mai lung dar se pare mai frumos, ce coboara nu la Prionia, ci in Gortsia (un punct pe soseaua ce urca din Litohoro, aflat la 4.7km mai jos de Prionia).

Imediat dupa ce depasim Platoul Muzelor, intram intr-o zona stancoasa, unde avem placuta surpriza sa intalnim un ciopor de capre, pe care-l admiram in liniste si fotografiem de foarte aproape.
Drumul de coborare spre Gortsia este intradevar superb, cu largi perspective catre marea Egee, catre zona inalta a Olimpului, cu Skala, Mytikas si Stefani pe fundal. E mult mai frumos decat drumul clasic E4 ce urca la refugiul A, dar si ceva mai lung.
Dupa ce urcam si coboram vf. Skourta, prindem o scurtatura ce tine in continuare creasta Lemnos, dar coboara apoi abrupt pana intersecteaza din nou poteca principala (cu mici probleme de orientare) prin padurea de jnepeni si pini.
Din saua dinaintea varfului Barba, drumul devine anost, plin de praf, si ocoleste mult (practic da o tura a muntelui Barba). Asteptam cu nerabdare sa se termine, si nici iesirea in sosea la Gortsia nu ne entuziasmeaza, la gandul celor aproape 5km de asfalt pe care-i avem in fata.

Suportam cu stoicism si ultima ora, alinati doar de privelistea ametitoare catre zona inalta a Olimpului, ajungem la masina obositi, la mai mult de 5 ore de la plecare, si deja gandul ne zboara catre etapa urmatoare a excursiei... Corfu.

Foto: Oana, Doru;