Monte Tamaro - Lago di Como


Traseu: Rif. Monte Tamaro (1867m) - Tamaro trail - Arosio (859m) - Gravesano - Lamone - Capriasca - Val di Colla - Bidogno - Rif. Monte Bar - Passo din Santa Lucia (IT) - Val Rezzo - Carlazzo - Managgio - Varenna(by Ferry);

Distanta: 73km;

Diferenta de nivel pozitiva: 1670m;

Track GPS


Ne trezim dimineata devreme, la timp pentru a prinde un rasarit de soare spectaculos, peste crestele inzapezite ale Alpilor ce se intrevadla orizont. Ne pregatim de plecare, sarim micul dejun, si in scurt timp intram pe poteca de creasta a muntelui Tamaro. Traseul e aerian, destul de lat insa intrerupt din loc in loc de praguri stancoase care ne fac sa descalecam din sa. Din punctul in care traverseaza pe versantul estic, poteca se ingusteaza dar devine in intregime ciclabila. Suntem pe Tamaro BikeTrail, un singletrail superb, ce coboara peste 1000m diferenta de nivel pana in prima localitate. Relieful variat, poteca pustie, in intregime la dispozitia noastra, totul intr-o atmosfera de dimineata de toamna insorita, sunt ingredientele uneia din cele mai frumoase coborari de care am avut parte.

Ajungem la asfalt in satul Arosio, de unde o coborare abrupta, in serpentine, ne aduce in mijlocul zonelor rezidentiale din nordul lacului Lugano. Ne improspatam proviziile la un supermarket intalnit in cale, si ne continuam drumul, oprindu-ne ulterior pentru pauza de masa pe una din colinele impadurite peste care ne poarta track-ul GPS.

Traseul continua prin localitati cochete despartite de parcuri impadurite, si in scurt timp intram pe valea raului Cassarate, pe care urcam sustinut, tot pe sosea, pana in satul Bidogno. Deja este amiaza, caldura e aproape insuportabila, si cu greu gasim cate un izvor la care sa ne putem racori. Din Bidogno parasim soseaua principala si urcam din ce in ce mai abrupt pe un fel de forestier, insa asfaltat impecabil. La iesirea din padure, in dreptul unei bariere, intalnim si ultimul izvor de pe parcursul ascensiunii. Drumul continua la gol alpin, cam ca in muntii de pe meleagurile noastre, numai ca aici in Elvetia, totul e mult mai artificial. Pe langa faptul ca e asfaltat, forestierul e amenajat cu rigole de scurgere si chiar guri de canalizare. Si asta doar pentru a facilita accesul spre doua refugii montane, de nivelul unor cabane sau pensiuni de la noi. Singura problema e ca, acum in septembrie, in timpul saptamanii toate cabanele astea sunt inchise. Asa ca ajungand la refugiul Monte Bar (1600m), dupa aproape 1300m de ascensiune continua, in loc sa ne hidratam cu berea mult visata, suntem nevoiti sa inghitim in sec si ne continuam drumul. Noroc ca in curand uitam de amaraciune, intrucat traseul nostru intra pe un alt singletrail spectaculos, care traverseaza pe curba de nivel pantele crestei dintre Monte Bar si Monte Gazzirola, pana in Passo di Santa Lucia, pe granita dintre Elvetia si Italia.

Trecem pe langa un alt refugiu (Piandanazzo), evident tot inchis, unde insa gasim un izvor proaspat. In continuare poteca traverseaza cateva torente stancoase. Unul dintre ele ii face cu ochiul Oanei, care intr-un moment de neatentie cade si se rostogoleste cativa metri pe bolovani, cu bicicleta dupa ea. Din fericire se alege doar cu ceva contuzii si zgarieturi. Din nefericire devine si mult mai prudenta, asa incat urmatorii kilometri de single trail pana in pasul Santa Lucia ii parcurgem intr-un ritm mai lent.

Odata ajunsi in pas, suntem usurati sa reintram in Italia, si incepem o coborare lunga care ne duce intr-o lume parca uitata de timp, intr-o vale adanca, cu drumuri antice si gospodarii izolate. Iesim in final in asfalt in localitatea Carlazzo, si ne angajam intr-un contratimp pe sosea pentru a cobori odata cu ultimele raze de soare in Menaggio, pe malul lacului Como. Cu ceva noroc prindem ultimul ferryboat care ne traverseaza pe malul de rasarit, in Varenna. Dupa cateva tatonari, ne cazam la un albergo vechi, deasupra unei cafenele. Seara iesim la o terasa pe malul lacului si asistam de departe la un spectacol halucinant de karaoke, cu voci aburite de alcool interpretand hituri locale din anii 80-90.

Foto: Oana, Doru;