Lago di Como - Passo Culmine - Baresi


Traseu: Varenna(200m) - Introbio - Barzio - Passo Culmine San Pietro(1300m) - Val Brembana - Lenna(490m) - Baresi(890m);

Distanta: 83km;

Diferenta de nivel pozitiva: 1880m;

Track GPS


Atmosfera din dimineata asta pare desprinsa din filmele italiene interbelice - gazdele noastre de seara trecuta tin la parterul cladirii un mic tabac-cafenea, iar stabilimentul e plin de localnici opriti in drum spre munca pentru cafeaua obligatorie, ocazie cu care sporovaie zgomotos, impatarasindu-si in stilul caracteristic ultimele stiri ale zilei. Cu greu ne facem si noi loc pentru a lua micul dejun constand din croissante si nelipsita cafea.

Incepem ziua de lucru in forta, pedaland la deal pe serpentinele ce pornesc chiar din centrul Varennei. Cum insa tura noastra se doreste a fi de MTB, track-ul ne scoate dupa scurt timp de pe asfalt si intram de-a dreptul prin gradinile terasate de deasupra orasului, pe alei rupte si poteci suspendate pe versantii abrupti ce marginesc lacul dinspre est. Distractia nu tine decat vreo 2-3 kilometri, apoi iar iesim in sosea, pe Strada Provinciale 65. Castigam constant altitudine, iar dupa 10km coboram in localitatea Cortenova, unde avem surpriza sa intram pe o pista de biciclete ce leaga comunele de pe parcursul vaii pe care ne aflam. In mod normal, track-ul nostru parasea valea in Introbio si urca abrupt pe o poteca de pe Val Biandino pana la 2000m la Rifugio Grassi. De aici urma o coborare in domeniul skiabil Piani di Bobbio, apoi pe sosea pana in Lenna, in Valle di Brembo. Singurul inconvenient consta intr-un push-bike destul de dur, de vreo 700m diferenta de nivel. Salvarea vine din harta pe care localizam o gondola ce porneste din Barzio, situat la cativa kilometri in amonte. Oana pare incantata de varianta asta, asa ca urmam in continuare pista de biciclete, iar soarele arzator de amiaza ne gaseste rupti de sete pe serpentinele ce urca abrupt spre oras. Localizam cu usurinta centrul si cele 2-3 magazine locale ce sunt pe punctul de a se inchide pentru pauza de pranz, asa ca ne improspatam in viteza proviziile de carnuri si branzeturi, suplimentate de ceva fructe. Cum rusacurile sunt cam neincapatoare, descoperim ca singurul loc disponibil e in stomacurile noastre, asa ca asternem un mini festin ad-hoc pe o banca dintr-o piateta locala.

Odata problema proviziilor rezolvata, strabatem molesiti cei 2 kilometri pana la gondola ce speram noi ca ne va scuti de calvarul push-bike-ului. La gondola, pustiu. O privire fugara pe orar ne arata ca e ceva pauza, si avem de asteptat cam 50 de minute pana la reluarea activitatii. Cu ajutorul unui rider ce s-a napustit in parcare de pe ceva traseu de downhill din zona, mesteresc la franele Oanei, care desi nu par a avea nimic in neregula, au cam inceput sa refuze sa opreasca bicicleta pe coborari. Cu 10 minute inainte de ora stabilita, instalatia incepe sa functioneze, insa cum nu ne grabim nicaieri, asteptam civilizati sa se faca ora fixa. Insa, surpriza, surpriza, dupa numai cateva minute gondola se opreste. Dupa cum aflu de la operatori, doar pentru scurt timp, si anume pana a doua zi. Se pare ca tocmai asistasem la o pornire de service. Si in plus, incurcasem orarul. Oamenii, amabili fiind, ne-ar fi urcat si in cursa de mentenanta, dar nu si-au imaginat ca ceea ce asteptam noi, in fata usii, e chiar gondola. Ca sa isi rascumpere greseala, se ofera sa ne urce la urmatoarea revizie. Insa abia spre seara. Cand ne aud insa planurile, se razgandesc, si ne propun o varianta de backup. Pe sosea, prin pasul Culmine, situat in apropiere. Ceea ce ne lungeste ziua de azi de la 50 la 80km, insa decat sa irosim inutil niste ore, macar avem ocazia sa vedem locuri noi, asa ca alegem varianta asta.
Coboram deci inapoi in Barzio, rulam pe sosea in continuare pana-n Moggio, apoi intram pe un drum secundar, asfaltat, ce urca peste 400m diferenta de nivel pana-n pasul Culmine San Pietro (1300m). Urcarea e foarte placuta, perfecta pentru cursiera, insa conjunctura a facut sa ajungem aici pe MTB. Pasul in sine este marcat de 2 restaurante pitoresti, cu gradini care te imbie sa lenevesti in sezlong cu-o bere-n brate.

Coborarea ce urmeaza este abrupta pe primii kilometri, cu pante spre 15%. Aflam cu ocazia asta ca pe-aici a trecut si o etapa din Giro in luna mai. In continuare strabatem o suita de satuce medievale, pentru ca spre finalul coborarii soseaua sa intre in Val Taleggio, pe niste chei spectaculoase strabatute de torentul Enna. Suntem asa de incantati incat trecem soseaua SP25 pe lista de must-do pe cursiera. Ajugem in Valle di Brembo la iesirea din localitatea San Giovanni Bianco, si imediat gasim o noua pista de biciclete, recent construita. Intrucat drumul european pe care-l urmam este marginit de versanti abrupti, constructorii au avut ceva de furca la construirea pistei, fiind necesare o gramada de viaducte si podete. Punctul culminant, care ne da pe spate, sunt tunelele pentru ciclisti, cu senzori si iluminare automata. Pana in Lenna trecem pe langa niste stane cu amenajari turistice, toate bike friendly. Ne incercam fortele chiar si cu o urcare de vreo 50m, cu panta de 40%. Cred ca pe-asta au facut-o special sa mai rupa din monotonia amenajarilor. Chiar in Lenna, cand incercam sa dibuim intrarea in oras, pista ne poarta intr-un tunel ascendent, in spirala, chiar aproape de centru.

Normal ar fi trebuit sa ne cautam cazare aici, insa Oana mai are energie, mai e ceva timp pana se insereaza, asa ca decidem sa parcurgem in avans o parte din traseul de maine, si incepem sa urcam serpentinele spre Roncobello, cu gandul sa ne oprim in primul loc in care gasim cazare. 400m diferenta de nivel mai sus, ne oprim in localitatea Baresi, la Rifugio Escursionistico. Deja nu ne mai mira cladirea veche, in care suntem singurii oaspeti, cu o organizare interioara ce ne poarta imaginatia la taberele pionieresti de-acum niste zeci de ani. Din fericire, restaurantul de la parter se anima odata cu inserarea, si ne bucuram de o cina cu paste si specialitati de peste, stropite din belsug cu vin, pentru hidratare.

Foto: Oana, Doru;