Lago d'Idro - Monte Tombea - Tremalzo Trail - Lago di Garda

Traseu: Lago d'Idro (370m) - Bondone(750m) - Alpo(1480m) - Bocca di Cablone(1750m) - Monte Tombea - Bocca di Campei (1875m) - Baita di Malga Lorina - Malga Ca dell'Era(1330m) - Rifugio Garda(1700m) - Passo di Tremalzo(1830m) - Passo Nota(1230m) - Pregasina(500m) - Riva del Garda(70m) - Passo San Giovanni(278m) - Rovereto(180m);

Distanta: 56+32km;

Diferenta de nivel pozitiva: 2250m+240m;

Track GPS 1 + Track GPS Riva-Rovereto


Ultima zi din Transalp este si cea mai spectaculoasa, traseul nostru strabatand o zona accidentata pe parcursul careia poteca se strecoara pe brane suspendate si printr-o multitudine de tunele sapate in stanca. Dimineata incepe dur, cu o ascensiune de 1500m in doar 17km. Avem parte doar de o incalzire scurta pe strazile din Ponte Caffaro si Baitoni, apoi incepem sa urcam serpentinele soselei spre Bondone. Pana aici panta este acceptabila, insa in continuare intram pe un forestier ingust, tot asfaltat, cu pante ce depasesc uneori chiar si 20%. Din fericire suntem sub liziera padurii si caldura e suportabila. Dupa ce urcam mai bine de 1000m, iesim in pasunile in mijlocul carora sunt presarate casutele catunului Alpo. Cu o deschidere larga spre lacul Idro, zona ofera si un punct ideal de decolare pentru parapantistii ce deja incep sa urce pentru a prinde briza de dimineata.

Noi continuam pe o curba de nivel, apoi incepem iar sa castigam altitudine pe un drum neasfaltat, cu pietre instabile, care urca abrupt in serpentine foarte stranse. Iesim dupa un efort intens in Bocca di Cablone(1750m), o mica sa in care se intalnesc mai multe poteci ce urca din vaile dimprejur.

De aici, in urcare usoara, strabatem creasta muntelui Tombea pe un drum strategic construit in timpul Primului Razboi Mondial. Trecand de stana Malga Tombea, zona devine spectaculoasa, traseul traversand versanti abrupti pe care poteca a fost sapata de-a dreptul in stanca. O ultima urcare scurta dar abrupta pana in Bocca di Campei (1875m) si suntem la capatul primei ascensiuni a zilei. Intram pe versantul nordic al masivului, de unde se deschide o perspectiva larga pana spre masivele Adamello si Dolomiti di Brenta.

Drumul coboara apoi in serpentine taiate in versantii unei vai adanci, apoi trecem printr-o inlantuire de tunele unde avem emotii de fiecare data cand patrundem cu viteza in intunericul in care nu putem distinge nici un detaliu. Iesim din zona stancoasa si intram in padure, unde drumul se largeste. Trecem pe langa o stana de unde se desparte o coborare spre Limone, admiram din mers cascada Lavino, si din poiana larga in care se afla stana Malga Ca dell'Era (1330m), incepem a doua urcare importanta a zilei, spre pasul Tremalzo.

Ascensiunea e destul de obositoare pe prima portiune, bolovanii masivi pe care urcam facand pedalatul destul de obositor. Odata iesiti la gol alpin ne prinde o ploaie scurta, asa ca ne adapostim la o stana agroturistica unde facem si pauza de pranz. Ploaia trece repede, si o jumatate de ora mai tarziu suntem si noi suntem gata sa ne reluam drumul. Inca 2-3 serpentine si ajungem in dreptul Refugiului Garda (1700m). Aici se afla si capatul soselei asfaltata ce urca din Valle di Ledro. Operatorii de excursii MTB din nordul lacului Garda folosesc varianta asta pentru a-si transporta clientii cu microbuzele pana la inceputul unei coborari superbe pe Tremalzo Trail, asa ca incepand de-acum ne vom intersecta cu numeroase grupuri de turisti, de la rideri pe biciclete enduro/freeride, pana la familii cu copii.

Inainte de coborare mai urcam totusi cam 130m diferenta de nivel, si suntem in sfarsit in fata ultimei coborari de pe parcursul traversarii noastre. Trecem pe sub pasul Tremalzo, printr-un tunel lung, apoi ne lansam si noi pe serpentinele ce se insira ametitor pe versantii de sub noi. Mergem o perioada inaintea unei familii de nemti, cu doi copii in jurul a 8-10 ani, toti pe biciclete. Baiatelul ne da mai multe emotii noua decat parintilor, intrucat coboara tare, in ritm cu noi, pe marginea potecii care desi nu e dificila este foarte expusa si unde orice greseala se poate termina rau. Din fericire ne despartim in pasul Nota, ei alegand o varianta de coborare spre Lago di Ledro.

De aici ne intovarasim cu un grup de trei elvetieni, toti pe biciclete de enduro. Sunt tatal si fiul adolescent impreuna cu un amic al acestuia, si aflam ca isi petrec concediul in cautarea celor mai spectaculoase trasee de enduro/all mountain. Pe scurtele portiuni de urcare suntem avantajati pe bicicletele noastre de XC, insa odata ce intram pe poteca ce coboara spre Lago di Garda, ingusta si intrerupta de numeroase obstacole, le facem loc, ei avand o viteza net superioara. Desi avertizati despre durata traseului de catre ingrijitorul refugiului din passo Nota, nu ne asteptam sa ne ia asa mult coborarea. Iesim in sfarsit din poteca pe un drum forestier pe care franele de la bicicleta Oanei cedeaza dupa ce dadusera semne de oboseala pe intreg parcursul turei. Asa ca avem parte de o ultima portie de adrenalina cand Oana e obligata la o oprire de urgenta, plonjand spectaculos intre frunzele si pietrele de pe marginea drumului.

Dupa ce mai mesterim un pic la frana, coboram si ultimul segment de traseu ce ne desparte de Pregasina, loc cunoscut din turele anterioare. Pentru a ne scuti de corvoada cautarii unei cazari in Riva sau Torbole, unde ne asteptam sa fie destul de aglomerat, alegem sa ne oprim aici.

Dimineata urmatoare ne intampina cu vreme inchisa, cu un plafon jos ce prevesteste ploaie, semn ca fereastra de vreme buna s-a sfarsit si am terminat tura la timp. Coboram deja binecunoscuta Strada del Ponale, traversam Riva(70m), insa ploaia ne ajunge din urma in Torbole, asa ca suntem nevoiti sa ne adapostim pe o terasa. Cum vremea nu da semne sa se indrepte, trebuie ne continuam drumul. Trecem peste micul pas San Giovanni(278m) si gonim apoi, sub o ploaie marunta, pe pista de biciclete ce ajunge in orasul Rovereto.

Gasim destul de repede gara, si ne luam bilete (si pentru biciclete) la trenul ce tocmai urmeaza sa soseasca. Schimbam doua trenuri in Verona si Milano, si debarcam dupa pranz in Arona, in campingul unde am abandonat masina in urma cu 7 zile, punand capat astfel aventurii ciclistice din 2012.

Foto: Oana, Doru;